Dacă organele ar aduna, într-un volum, stenogramele interceptărilor la nivel înalt, care apar, în foileton, pe site-uri, ar scoate un bestseller. Plăcerea de a trage cu urechea, accesul la cele mai murdare secrete, pătrunderea în intimitatea relaţiilor de tip mafiot, date cu odicolon politic, ar fi, astfel, asigurate unui public foarte larg, care, în fine, ar avea o frescă vie şi completă a invincibilei corupţii româneşti. Transcrierile convorbirilor senatorului PSD Cătălin Voicu cu clienţii săi din lumea afacerilor şi justiţiei sunt de-a dreptul fascinante. Au poveşti înduioşătoare create în limbaj codificat, personaje bine conturate, umor involuntar, acţiune cu suspans şi triunghiuri de interese, ai căror protagonişti comunică prin formule reverenţios-afectuoase.
Toate discuţiile încep cu "Să trăiţi!" domnu' preşedinte, domnu'general, excelenţă, în funcţie de interlocutor, şi se sfârşesc cu "V-am pupat!", "Să vă dea Dumnezeu sănătate!" ori chiar "Sărut-mâna!" (judecătorul Florin Costiniu). Pe parcurs, vorbitorii îşi declară, reciproc, respectul, dragostea şi sprijinul, se jură pe familie că fac tot ce le stă în putinţă pentru a-şi servi cauza, îşi calmează unul altuia neliniştile, se avertizează, pun suflet în relaţie, ca nişte camarazi de război, care împart aceeaşi tranşee sub tirul "Duşmanului care ascultă".
Mita este şi ea disimulată, după spusele procurorilor, într-o poveste patetică: senatorul Voicu nu cere bani pentru sine, de la omul de afaceri Costel Căşuneanu, ci pentru un "fin", care are un necaz ("A venit cu nevastă-sa azi noapte la mine, plângeau.."), iar, a doua oară, are el însuşi nevoie "cu titlu de împrumut" , de 200 000 de euro, fiindcă l-a "fentat" un coleg, pentru care "ar fi sărit şi-n foc". Căşuneanu trimite banii "fără problemă" şi Voicu e plin de gratitudine: "Vă asigur de prietenia mea veşnică şi, de câte ori o să bag cheia într-o anumită uşă, eu şi familia mea o să ne gândim la dumneavoastră". Căşuneanu apare drept binefăcător şi, poate de aceea, Sfânta Parascheva nu ... citeste tot articolul
Toate discuţiile încep cu "Să trăiţi!" domnu' preşedinte, domnu'general, excelenţă, în funcţie de interlocutor, şi se sfârşesc cu "V-am pupat!", "Să vă dea Dumnezeu sănătate!" ori chiar "Sărut-mâna!" (judecătorul Florin Costiniu). Pe parcurs, vorbitorii îşi declară, reciproc, respectul, dragostea şi sprijinul, se jură pe familie că fac tot ce le stă în putinţă pentru a-şi servi cauza, îşi calmează unul altuia neliniştile, se avertizează, pun suflet în relaţie, ca nişte camarazi de război, care împart aceeaşi tranşee sub tirul "Duşmanului care ascultă".
Mita este şi ea disimulată, după spusele procurorilor, într-o poveste patetică: senatorul Voicu nu cere bani pentru sine, de la omul de afaceri Costel Căşuneanu, ci pentru un "fin", care are un necaz ("A venit cu nevastă-sa azi noapte la mine, plângeau.."), iar, a doua oară, are el însuşi nevoie "cu titlu de împrumut" , de 200 000 de euro, fiindcă l-a "fentat" un coleg, pentru care "ar fi sărit şi-n foc". Căşuneanu trimite banii "fără problemă" şi Voicu e plin de gratitudine: "Vă asigur de prietenia mea veşnică şi, de câte ori o să bag cheia într-o anumită uşă, eu şi familia mea o să ne gândim la dumneavoastră". Căşuneanu apare drept binefăcător şi, poate de aceea, Sfânta Parascheva nu ... citeste tot articolul
de Rodica CIOBANU - www.gandul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti adauga comentariul tau. Daca esti anonim , vrem sa te stim si noi. Poate o adresa de e-mail...