Am primit astazi prin e-mail, un newsletter, o stire despre un caz nefericit al unei femei care a clacat datorita volumului de munca foarte mare. In acesta era si un comentariu pe care vi-l supun lecturii:
Patronii nostri sunt o specie aparte. In prima faza, majoritatea dintre ei au devalizat statul, in folosul lor. Au aparut marile averi. Cand cozonacul s-a imputinat, au trecut la afaceri smechere tot cu statul, ca sa puna mana si pe bani. Cand nu au mai fost obiective de privatizat, terenurile s-au imputinat, fierul vechi a inceput sa se termine, au trecut la contracte pe ciubuc si la modificat legi, in favoarea lor. In tot acest timp, amarastenii au fost platiti ca vai de ei, dupa metoda comunista, ca sa nu le scape de sub control. Bine, unii dintre bogatasi au avut de platit si niste polite: fiind semianalfabeti, erau muritori de foame pe vremea lui nea Nicu, iar acum le-a venit apa la moara, s-au autosatisfacut batandu-si joc de oamenii cu carte, numai asa, din distractie si razbunare. Cati dintre milionarii acestei tari (stat national, bai Marko, sa-ti intre bine in capu' ala de mancator de carne de cal), si-au castigat averea pe bune. Parerea mea este ca foarte putini si, daca am avea justitie, foarte repede s-ar arata pricina. Dar nu avem, asa ca spor la furat. Drepturile salariatilor? Ciocu' mic, mancavas', ca va luam glanda (limbajul patronilor este totdeauna mai colorat si specific)! Noroc ca mai vin unii de prin afara si incearca sa dea exemplu despre cum e cu mediul privat! Degeaba insa, patronul roman ramane tot smenarul din care s-a tras!
Despre angajat ... ateptam comentarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti adauga comentariul tau. Daca esti anonim , vrem sa te stim si noi. Poate o adresa de e-mail...