Pentru ei….

In spiritul credintei noastre avem o zi in calendarul crestin in care omagiem pe cei care nu mai sunt langa noi in aceasta lume,ziua lor, a blajinilor. E o zi in care ne amintim de ei….daca avem nevoie de o zi anume… o zi care ar trebui sa fie incarcata de emotie, de flori si lumanari aprinse.
Pe strada multa lume, multe bunicute cu cosuri de rachita impletite pline cu cozonaci si oua vopsite pentru a fi date pomana celor dusi… nu-i greu sa-ti dai seama unde merg. Imaginea cimitirului intesat de lume nu o intalnesti decat o zi pe an. Flori si  lumanari aprinse vezi pe aproape fiecare mormant in semn de aducere aminte…
La un loc de cinste, impunatoare chiar prin amplasamen, se afla doua monumente ale eroilor romani si rusi cazuti la datorie pe aceste meleaguri in primul Razboi Mondial. As spune ca e rusinos ca de ei nu si-a mai amintit nimeni si as face referire, fara a fi cu suparare, la domnii profesori care predau istorie in scolile si liceele din oras. Am aprins cate doua candele si am asezat langa fiecare piatra cate un buchet de flori albe… un gest umil, as spune, pe langa sacrificiul lor, un gest simplu care ar putea fi facut de oricare dintre noi si mai important decat atat e sa ne invatam copii sa cinsteasca eroii acestui neam prin aducere aminte si recunostinta…

Autor: Valerica Spataru